Influența marilor grupuri farmaceutice (Big Pharma) asupra mediului de reglementare din Uniunea Europeană este excesivă, ceea ce permite practicarea unor prețuri exagerate, ce limitează accesul pacienților la tratamente de care depinde uneori viața lor, arată raportul: “Prețuri mari, acces redus: Pentru ce luptă Big Pharma la Bruxelles?”, realizat de Corporate Europe Observatory (CEO), o organizație non-profit de cercetare a influenței lobby-urilor corporatiste în UE.
Lobby în UE: Executiv, Parlament, asociații de pacienți
Raportul analizează influența marilor grupuri farmaceutice în UE și interesele acestora în a-și asigura reglementări cât mai favorabile, care să le permită obținerea unor profituri cât mai consistente.
“Mașina de lobby a Big Pharma turează la maximum pentru a-și apăra privilegiile, făcând totul pentru a elimina sau slăbi măsurile de reglementare. O relație strânsă cu Comisia Europeană – care nu a reușit să ia în serios influența industriei farmaceutice – a reprezentat un element-cheie, ca și puterea de lobby a Big Pharma”, se arată în raportul consultat de 360medical.ro.
Potrivit raportului, doar cele mai importante 10 grupuri după valoarea cheltuielilor de lobby și-au majorat bugetul alocat acestei activități cu 2 milioane de euro începând din 2015, iar principalul grup de lobby al industriei farmaceutice, European Federation of Pharmaceutical Industries and Associations (EFPIA), are reprezentanți în opt grupuri consultative ale Comisiei Europene.
Raportul arată că interesele industriei farmaceutice intră, de multe ori, în conflict cu interesul general în materie de sănătate publică.
“Companiile farmaceutice promovează folosirea ‘noilor’ medicamente deoarece acestea sunt protejate de patente și sunt mai scumpe decât cele vechi, care nu sunt protejate, chiar dacă noul produs nu aduce nicio îmbunătățire din punct de vedere medical”, menționează raportul.
În ultimii ani, ca urmare a unor provocări de natură legislativă în UE, companiile farmceutice au recurs la o campanie de PR agresivă, bazată pe emoție legată de suferința bolnavilor, pentru a contracara criticile și a reduce amploarea dezbaterilor.
De exemplu, EFPIA are o campanie prin diverse canale de comunicare, inclusiv prin social-media, prin care transmite mesaje precum “Ne-am născut pentru a curma suferința bolnavilor” sau “boala nu ia niciodată pauză, așa că nici noi”.
“Grație acestui arsenal de lobby, industria a reușit să influențeze reanalizarea sistemului de susținere financiară a sectorului (precum cele legate de reglementările privind drepturile de proprietate intelectuală), precum și schimbarea unui tip de extindere a patentului prin certificatul suplimentar de protecţie (CSP), ce permite companiilor să-și extindă perioada de stabilire a prețurilor în regim de monopol”, menționează raportul organizației.
La începutul acestui an, statele membre ale UE au ajuns la un acord privind proiectul de regulament care instituie o excepţie de la protecţia conferită unui medicament original prin CSP. Măsura, care se aplică de a 1 iulie 2019, ar trebui să stimuleze competitivitatea producătorilor de medicamente generice şi biosimilare din UE.
Însă influența industriei farmaceutice se extinde dincolo de executivul UE. Raportul dă exemplul unei expoziții organizate în luna mai 2018 în Parlamentul European de către EFPIA, cu susținerea a trei europarlamentari: Lieve Wierinck (Belgia), Adina Vălean (România) și Françoise Grossetête (Franța), în care principala temă vizată a fost cum să se asigure industriei faramceutice “cadrul de reglementare de care are nevoie”. Ulterior, EFPIA a lansat un manifest în perioada alegerilor europarlamentare din mai 2019.
Industria farmaceutică are o influență și prin intermediul unor asociații de pacienți. Raportul dă exemplul organizației EuropaColon, ulterior devenită Digestive Cancers Europe, condusă de Stefan Gijssels, fost angajat al Janssen și care are afaceri legate de consultanță și lobby.
Gijssels transmite mesajul, la evenimentele la care participă, că prețurile mari ale medicamentelor sunt justificate pentru a încuraja cercetarea și că prețul unui medicament trebuie stabilit pe baza “valorii” sale și nu pe baza costului.
O altă organizație – Eurordis, a pacienților cu boli rare din Europa – a primit finanțări de 1,7 milioane euro de la companii farmaceutice în 2017, potrivit raportului.
Prețuri excesive, protecție exagerată
În fapt, companiile farmaceutice s-au transformat în timp în corporații financiare, sugerează raportul, care menționează că sumele alocate pentru cercetare-dezvoltare nu mai reprezintă o povară atât de mare pentru astfel de grupuri.
“Companiile farmaceutice investesc mai mult în strategii financiare decât în cercetare-dezvoltare; între 2006 și 2015, de exemplu, cele mai mari 18 grupuri farmaceutice au cheltuit în total 516 miliarde dolari pe programe de răscumpărare de acțiuni și de dividende și doar 465 miliarde dolari pentru cercetare-dezvoltare”, arată raportul.
“În același timp, dezvoltarea de noi produse se bazează tot mai mult pe cumpărarea unor laboratoare mai mici, iar fondurile de investiții care investesc în start-up-uri de biotehnologie medicală așteaptă câștiguri de 3-5 ori mai mari decât valoarea investiției”, menționează autorii raportului.
O astfel de evoluție are efecte de creștere excesivă a prețurilor medicamentelor pentru a maximiza profiturile.
“În Europa, tot mai multe medicamente apar cu prețuri extrem de mari, ceea ce pune sistemele de sănătate publică în situații de criză financiară și lasă unii pacienți fără acces la medicamentele de care au nevoie”, arată documentul.
Raportul dă exemplul medicamentului Sovaldi, dezvoltat de grupul farmaceutic Gilead pentru hepatită C, care costă în Europa circa 55.000 euro pe pacient pentru un tratament de 12 luni, deși costurile de producție sunt estimate la mai puțin de 1 euro pe pastilă.
Companiile farmaceutice argumentează că prețurile ridicate sunt necesare pentru a compensa cheltuielile foarte mari pentru cercetare-dezvoltare, însă raportul arată că, în realitate, între o treime și două treimi din aceste cheltuieli sunt acoperite din fonduri publice sau finanțări ale unor organizații non-profit.
Acces limitat al pacienților
Astfel de situații sunt încurajate de protecția excesivă acordată în UE companiilor farmaceutice prin patente, care oferă, de fapt, un monopol al unei companii asupra unui medicament pentru 20 de ani, de obicei – la care se pot adăuga 5 ani prin CSP.
“Organizații care se ocupă cu sănătatea publică subliniază că sistemul UE al monopolurilor și exclusivităților bazate pe patente încurajează companiile să fixeze astfel de prețuri extreme, blocând accesul la tratamente la prețuri accesibile, în condițiile în care sistemele naționale de sănătate nu și permit astfel de prețuri sau sunt forțate să limiteze medicamentele foarte scumpe la un număr limitat de pacienți, aflați în stadii critice ale bolii“, menționează raportul.
Documentul dă și exemplul tratamentului Gleevec al Novartis, care costă în jur de 100.000 de euro și este indicat terapeutic pentru șase boli rare.
De la lansarea sa, în 2001, Gleevec a adus grupului farmaceutic venituri totale de 50,4 miliarde dolari, potrivit raportului.
Autorii raportului recomandă noului Parlament European, rezultat în urma alegerilor din acest an, și viitoarei Comisii Europene să asigure eliminarea influenței Big Pharma asupra politicilor în domeniul medicamentelor.
“Interese comerciale egoiste nu trebuie să submineze prioritățile în materie de sănătate publică și politica de stimulare a fricii a industriei nu trebuie să reducă amploarea schimbărilor”, menționează raportul.
Conform 360medical
